A face o fotografie, in ziua de azi, este un fapt cat se poate de banal. Telefoane inteligente cu valente care numara destul de multi megapixeli, camere foto ulta performante cu multi/multe „auto”, mai mari sau mai mici, destinate tuturor categoriilor de iubitori ai fotografiei, amatori sau profesionisti, sunt disponibile si accesibile in multe magazine virtuale sau clasice. Datorita acestei atat de intense mediatizari si relaxari se naste fireasca intrebarea redundanta: Realizarea unei fotografii mai poate fi considerata o arta?
Oricum ar arata aparatele de fotografiat, principiile de functionare raman aceleasi, marea majoritate a partilor componente inca se afla „in activitate”, chiar daca datorita tehnicii si tehnologiei ultraperformante disponibile multe dintre procese sunt astazi automatizate, optiunea de pozitionare manuala a intregului mecanism ce precede clicul eliberator ramanand doar o … optiune. La fel s-a intamplat si in cazul diafragmei.
Diafragma ieri si azi
Subansamblu al obiectivului care permite luminii sa umple camera obscura intr-o masura mai mare sau mai mica in functie de deschiderea aleasa. Astfel ar putea fi definit rolul diafragmei. In perioada de inceput, diafragma era fabricata dintr-un material nemetalic prevazut cu un anumit numar de gauri (aperture) dispuse liniar, de diferite dimensiuni. Odata cu evolutia aparatelor de fotografiat, acest dispozitiv a luat o forma circulara, spatiile prin care trecea fluxul luminos fiind si ele dispuse sub forma de cerc. Avansul pe care l-a luat tehnica fotografica a dus la introducerea diafragmei sub forma unor lamele metalice care, printr-un sistem de parghii si articulatii, creau un orificiu care se marea sau micsora in functie de nevoia de lumina necesara pentru realizarea unei fotografii.
Valorile diafragmei
Fotografierea unui subiect se poate face de la diferite distante, acest lucru implicand atat diafragma cat si timpul de expunere. Marimea diafragmei, mai precis a fantei circulare care lasa sa treaca fascicolul de lumina, este direct proportionala cu timpul de expunere. Pentru a usura calcularea cat mai exacta a parametrilor implicati, s-a introdus termenul de „indice al diafragmei” care este raportul dintre distanta focala notata cu (f) si diametrul diafragmei, notat la randul lui cu f/D. Aceasta standardizare era necesara pentru stabilirea unor valori constante, intalnite la orice obiectiv. Acestea sunt: F:1; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45; 64. Se poate observa cu usurinta ca o treapta superioara este reprezentata de o valoare fixa fata de treapta inferioara. Asa cum suntem obisnuiti, suntem tentati sa acordam primei trepte valoarea cea mai mare in timp ce ultimei trepte valoarea cea mai mica. In realitate insa, este complet invers. Cu diagrama setata in pozitia f:1,4 deschiderea este maxima, lasand lumina sa intre in obiectiv in flux mare, in timp de setarea f:64 va lasa sa treaca un flux luminos foarte mic. De regula, gasim in cartea tehnica a unui obiectiv foto date doua valori in dreptul diafragmei. Deschiderea cea mai mare (lumina patrunde total) si deschiderea cea mai mica (fascicolul luminos este foarte subtire), de exemplu f:1,8 – f:22 Atunci cand vorbim despre un calitatile practice ale unui obiectiv, putem spune ca este un obiectiv luminos daca prima valoare este foarte mica, de exemplu f:1,4 sau f:1,8.
In momentul in care decidem sa cumparam un obiectiv foto este recomandat sa cerem cat mai multe detalii vanzatorului sau, mai bine, sa studiem amanuntit literatura de specialitate, sa citim review-urile de pe site-urile care abordeaza astfel de teme sau astfel de nise.