Nu exista o modalitate mai buna de a surprinde momentele memorabile decat prin imortalizarea acestora cu ajutorul fotografiilor. Fotografia este o arta care de-a lungul timpului a trecut de la statutul de hobby la cel de cariera in sensul de augmentare a posibilitatilor de a descoperi noi tehnici ce presupun inbunatatirea si dezvoltarea domeniului. Unul dintre factorii care au ajutat aceasta dezvoltare este reprezentat de aparatele foto, dispozitive ce folsesc senzori de imagine.

Conceptul de fotografie a aparut pentru prima data in Franta in prima jumatate a secolului al XIX-lea. O traducere mai simplista a termenului de fotografie putandu-se numi “desen cu lumina”. Fotografia isi are radacinile in eforturile omului de stiinta de origine franceza pe nume Nicephore Niepce. Primul experiment facut de acesta a fost in anul 1826. De-a lungul timpului, ca toate hobby-urile sau meseriile de sine statatoare, si fotografia s-a confruntat cu numeroase provocari. De exemplu, in ceea ce priveste productia, la inceput era nevoie de opt ore pentru a expune o singura imagine. In 1839 a fost dezvoltata o placa fotografica din sticla pentru ca abia in 1884 sa fie inlocuita de film, gratie procesului tehnologic aflat in plina ascensiune.

Andreas Feininger, renumitul fotograf american si scriitor, despre tehnica fotografica declara ca “o fotografie pentru a mentine atentia cuiva trebuie sa aiba ceva de comunicat, cu continut, sa fie informativa, educativa, interesanta, amuzanta sau

mobilizatoare. Dorinta de a nu  privi fotografiile care socheaza este ca si

frica de a privi realitatea in fata. Unele aspecte trebuie sa fie infruntate, fie ca

sunt pe plac sau nu. O fotografie de continut este unul dintre cele mai puternice

instrumente utilizate pentru a trezi reactia publica”.

In ziua de astazi fotografia a fost declarata universala, limbajul pictural transmis de aceasta este din ce in ce mai putin abstract, aspect care ofera un impact emotional de neegalat, iar citirea imaginii reprezinta ceva mai mult decat cuprinderea dintr-o singura privire sau trecerea superficiala asupra a ceea ce are aceasta de transmis.

Pentru a intelege limbajul pictural si totodata pentru a putea folosi intr-o modalitate inteligenta potentialul unei fotografii, trebuie cunoscute caracteristicile de baza ale fotografiei ca mijloc de expresie. Acestea sunt:

– autenticitatea poate fi definita drept o sursa veridica prin care este furnizata realitatea fara a induce in eroare privitorul, de unde si ideea des uzitata ca “aparatul nu minte”. Fotografia trebuie sa fie un martor ocular la evenimentul surprins;

– continutul unei fotografii depinde in mare masura de imaginatia fotografului sau de ceea ce doreste acesta sa transmita. Pentru ca fotografia sa devina mai placuta sau sa atraga cat mai multe priviri, continutul trebuie sa fie cat mai legat. Pentru popularitate si stimularea unei imaginatii dezvoltate fotografiile ce infatiseaza subiecte interesante dar prezentate cu fantezie, sunt cele mai potrivite;

– socul este trairea provocata de o fotografie care infatiseaza un anumit subiect. Puterea de asociere reprezinta unul dintre aspectele esentiale care definesc limbajul pictural. Chiar daca puterea de soc este importanta nu este cea care ridica fotogarfia le rang de arta, aceasta calitate se bazeaza mai mult atragerea atentiei;

– puterea emotionala: este o expresie ce nu poate avea o definitie riguroasa sau de sine statatoare. La o prima vedere toti cei care privesc o astfel de fotografie isi vor focaliza atentia asupra ei, numai ca ceea ce simt acestia sau inteleg variaza de la un individ la altul. Daca un fotograf doreste ca imaginea prezentata sa aiba un impact emotional asupra privitorului, trebuie mai intai ca aceasta sa il “miste” pe el.

Fotografia ramane un lucru fascinant ce poate fi facut cu usurinta. Aproape totul se bazeaza in ziua de astazi pe aceasta arta ce a devenit indispensabila in mai toate domeniile, incepand cu juranlismul si pana la supraveghere si stocare de date.