A cataloga o fotografie drept “arta fotografica” este greu de realizat datorita faptului ca valoarea artistica difera de la o viziune la alta. Insa pentru a atinge aceasta inalta distinctie o fotografie de acest gen este axata pe valoarea estetica sau pur si simplu pe inspiratia de moment. Prin urmare arta fotografica tinde sa aiba un subiect care se concentreaza pe elemente naturale, forme umane, peisaje, arhitectura si chiar imagini gramatice tratate subtil si expuse in cele mai mici detalii.
Fotograful de origine letona Philippe Halsman declara intr-un interviu: un portert bun este incredibil de dificil in a-l creea deoarece exista tentatia de a starni individualitatea celui din fata aparatului decat sa il infatisezi exact asa cum este”. De-a lungul anilor numerosi fotografi s-au remarcat cu fotogarfii ce au fost ridicate la rangul de arta, subiectele acestora variind de la anonimi pana la celebritati.
Steve McCurry este unul dintre acestia, fiind recunoscut la nivel universal ca unul dintre cei mai buni image-makers. Tematica fotogarfiei lui McCurry se bazeaza pe dorinta de a surprinde esenta luptei individului cu viata. Cariera sa a inceput in momentul in care, deghizat, a trecut granita in Afganistan chiar inainte de invazia rusa. De-a lungul carierei acesta a surprins mai multe zone de conflict international si civil, inclusiv Beirut, Cambogia, Filipine, razboiul din Golf si Afganistan, concentrandu-se pe consecintele razboiului exprimate la nivelul trasaturilor fetei umane, decat asupra peisajului.
In anul 1984 cand Steve McCurry ratacea intr-o tabara de refugiati afgani din Pakistan, in luna decembrie, acesta a realizat una dintre cele mai faimoase portrete. “Fata Afgana” a captivat o lume intreaga totodata demonstrandu-se puterea fotogarfiei de deschide ochii, inimile si mintile printr-o singura imagine. Astfel in anul 1985 portretul acesteia apare pe un numar al revistei national Geographic, fotografia captand atentia unei intregi generatii.
Portretul imortalizat de McCurry a avut dublu impact, pe de o parte a constientizat lumea intreaga despre ceea ce se intampla in acel loc din lume framantat de numeroase tensiuni, pe de alta parte destinul micutei Sharbat Gula a fost schimbat in totalitate desi nu se zareau mari sperante in viitorul acesteia.
Cand a intalnit-o prima data pe Gula aceasta avea doar opt ani si se confrunta cu o mare tragedie, parintii ii fusese ucisi in urma unui raid aerian al elicopterelor rusesti. Alaturi de bunica s-a refugiat in tabara Nasir Bagh, si dupa patru ani de la nefericitele evenimente aceasta incearca sa isi vada de cursul firec al vietii, chiar mergand la scoala. Timp de 17 ani tanara a fost cunsocuta doar ca “Fata Afgana”. In anul 2001 Steve porneste din nou in cautarea acesteia acum fiind momentul in care surprinde cea de-a doua fotografie a acesteia.
Diferentele dintre cele doua portrete sunt substantiale. Daca in primul uimeste prin inocenta si candoare, in cea de-a doua acestea au fost ucise de un razboi mult prea lung si tensionat. Sau altfel spus, descoperim cat de multe urme lasa destinul pe chipul unui om, lasand sa iasa la iveala cicatricile sufletului.
Portretul imortalizat de McCurry in anul 1984 a fost tras pe un film Kodachrome, o generatie de produse care s-au gasit in magazinele de specilitate timp de 20 de ani. In iunie 2009 Kodak a anuntat retragerea acestora de pe piata, iar lui Steve ia revenit onoarea de a face ultimele poze pe un astfel de film. Imaginile captate pe rola au fost doante la George Eastman House Museum din Rochester, New York. In momentul retragerii acestora, fotograful a declarat ca a fost momentul cand a inteles ca nu va mai vedea nciodata niste ochi atat de verzi.
