Multi dintre noi am achizitionat de ceva timp un aparat de fotografiat pe care il folosim ocazional. De fapt l-am cumparat in anul cand am plecat in concediul acela fain care a putut fi vazut, efectiv, de toti prietenii si colegii nostri. O alta categorie de amatori este reprezentata de cei care poarta aproape in permanenta un aparat de fotografiat la ei, de cele mai multe ori sub scaunul soferului pentru a fi la indemana pentru orice ocazie. Intr-un final se regasesc fotografii profesionisti care par a avea cate un aparat foto potrivit pentru orice situatie. Dupa cum se vede nu este chiar atat de greu sa faci fotografii ci, din contra, tehnologia disponibila astazi transforma acest veritabil act creator intr-o banalitate. Insa a face o fotografie este una si a o privi este cu totul altceva.

Cum privim o fotografie
A intelege frumusetea si complexitatea unei fotografii, a vedea aproape ce a vazut fotograful cand a tras cadrul respectiv, privitorul trebuie sa aiba o oarecare cultura fotografica. Nu este necesara o cultura foarte vasta, dar cateva elemente de baza sunt indispensabile. De aceea, nu vom intra in detalii privind termeni precum compozitie, timp de expunere sau altele asemanatoare ci vom aborda cateva notiuni generale despre lumina si luminozitate, dar si despre culoare.
In lipsa luminii nu ar exista viata pe pamant asa cum o stim noi. Pentru a va imagina mai usor, ganditi-va la viata in pesteri! La fel de dependenta de lumina este si fotografia. Lumina puternica, lumina difuza, lumina naturala, lumina artificiala, umbre de mai multe grade tot luminoase. Datorita luminii vedem, printre multe altele, si culorile.
Culorile in fotografie
Teoria culorilor se bazeaza, in esenta, pe un trio cromatic foarte des intalnit in diferite situatii si ipostaze si anume Rosu (Red), Verde (Green) si Albastru (Blue) cunoscut si ca RGB. Prin combinarea acestora se pot obtine foarte multe alte culori si nuante. Ochiul uman poate distinge un numar de douazeci de milioane de culori, toate acestea devin vizibile datorita luminii.

Diversitatea foarte mare se obtine la randul ei combinand cele trei culori primare. Ele pot fi complementare sau opuse cand se afla la distanta mare una de cealalta pe spectrul de lumina sau pot fi adiacente adica de nuante apropiate formand un melanj armonios. Exista doua metode principale de a imbogati culorile primare. Prin adaugare, numita si metoda aditiva, si prin reducere sau eliminare, numita metoda substractiva. In specificatiile aparatelor foto este amintit mereu termenul “balans de alb” caruia i se adauga o valoare numerica. Interpretandu-l, spunem ca acesta defineste cantitatea de alb prezenta intr-o combinatie de culori.
Elementele definitorii ale unei culori sunt intensitatea (sau saturatia in termeni tehnici), nuanta (sau procentul de alb) si stralucirea (sau luminozitatea culorii), iar acestora li se datoreaza contrastul. Pentru crearea unui contrast sunt necesare minim doua culori dintre care una cu o intensitate mai mare. Cele mai spectaculoase contraste se obtin din culori puternic complementare. Un exemplu de complementaritate absoluta este alb/negru, desi, tehnic vorbind, cele doua nu sunt considerate a fi culori. Aparatul foto, oricat ar fi de performant, nu poate reproduce toate culorile si nuantele existente in natura, fiind necesare o serie de ajustari tehnice pentru a fi cat mai aproape de realitate. De aici diferenta, uneori usor sesizabila alteori mai greu de observat, a unei fotografii comparate cu modelul.
Chiar daca demersul nostru se limiteaza doar la cateva aspecte generale, pentru aprofundarea subiectului fiind necesara consultarea literaturii de specialitate, privitul unei fotografii se va face cu alti ochi. Un rasarit de soare, un peisaj montan sau o fotografie de nunta va avea alte conotatii si intelesuri in urma decriptarii secretelor privitului la fotografii.