O fotografie castigatoare a unui mare premiu sau o fotografie obisnuita care va imbatrani intr-un fisier din computer sunt la fel de importante pentru un fotograf. Ambele au o la fel de mare insemnatate pentru ca amandoua au trecut prin tot „chinul” creatiei artistice. Fiecare dintre cele doua instantanee i-au ocupat mintea mai multe ore sau, mai bine spus, mai multe zile. Dileme de genul: alegerea celei mai bune fotografii din cele realizate intr-o anumita locatie, care imagine surprinde cel mai bine detaliile care le-a vazut in acele momente sau care instantaneu exprima cel mai bine viziunea stilistica avuta intr-un moment de maxima inspiratie, sunt provocatoare. Este cu adevarat o decizie grea mai ales pentru sufletul lui de artist al luminilor, al contrastelor sau al momentului.
Cea mai buna fotografie este cea care exprima cel mai bine viziunea artistului fotograf. Iar aceasta viziune se formeaza in ani lungi de practica. Pentru ca un fotograf poate fi comparat cu un pictor, pana la un anumit punct. O imagine de ansamblu asupra unui cadru, o intuitie care face sa apara, de niciunde, un subiect demn de toata atentia sunt doar doua dintre elementele definitorii ale artei fotografice.
Un fotograf bun trebuie sa posede un simt vizual foarte bine dezvoltat. Ochiul care vede tot, creierul care proceseaza la viteze uimitoare imaginea intoarsa si mana care, cu o miscare nervoasa dar delicata, apasa pe declansator. Astfel, cea mai buna fotografie este aceea in care raportul volumelor este desavarsit precum si cea in care lumina este la intensitatea care trebuie pentru a accentua suficient de mult subiectul principal. Iar acest subiect, indiferent ca este un copac, un munte sau o fiinta trebuie sa se incadreze perfect in acest ansamblu, in acest sistem. Si, spre deosebire de un pictor, fotograful nu are la dispozitie decat un moment de plenitudine a desfasurarii intregii energii care va transpare din fiecare pixel al imaginii.
Cea mai buna fotografie este cea in care tehnica moderna si inalta tehnologie joaca un rol secundar dar, ca orice rol de sustinere din arta actoriceasca, este unul foarte important. Intr-adevar, cu greu s-ar putea face o fotografie avand sustinerea unei tehnici invechite, dar nici cele mai noi cuceriri ale aceleiasi tehnici nu garanteaza o realizare de exceptie. O intrepatrundere a relativ vechiului cu noul absolut este cea mai indicata solutie. Si asta pentru ca oricine are nevoie de timp pentru a se obisnui cu un lucru nou, iar cele mai bune soft-uri au nevoie de timp pentru a fi bine stapanite.
Dintr-un alt punct de vedere, un fotograf cu experienta va avea intotdeauna pregatita o tehnica speciala de surprindere a cadrului perfect. Da, tot tehnica este si aceasta insa o tehnica cu suflet, o tehnica unica si irepetabila. Viziunea asupra unui obiect sau a unui chip poate cunoaste in „camera obscura” transformari uimitoare sau li se pot aduce mici si insignifiante retusuri pentru ca, in ambele situatii, tusa finala o va fi data de acea viziune despre care tot am vorbit. De aceea tehnica mecanica joaca rolul secundar in aceasta distributie.
Cea mai buna fotografie poate fi surprinsa dupa ore intregi de asteptare sau poate sa fie facuta dintr-un singur clic. Integul demers este unul covarsitor la o prima vedere. Alegerea unei locatii adecvate poate fi planificata cu multe saptamani in avans sau poate aparea pe neasteptate in goana unui motor. Cadrul perfect poate fi urmarit cu grija si in detaliu ca intr-o adevarata strategie de razboi sau poate aparea instantaneu, aproape gata sa-l ia prin surprindere pe fotograf. Enumerarea detaliilor unei fotografii ar putea umple multe randuri de aici inainte dar ne oprim in acest frame al filmului pentru ca am surprins destul de bine, credem noi, dualitatea vietii de fotograf, autor al celei mai bune fotografii.
Sa vezi o fotografie din alta pozitie decat cea a unui vernisant al unei galerii este mult mai incitant. O astfel de viziune deschide caile spre noi interpretari si descopera latentele unui fotograf ascuns. Conteaza doar „ochiul”.