Bokeh sau Boke la origini este un cuvant japonez a carei semnificatie este cea de ceata sau neclaritate. In fotografie, cuvantul „bokeh” este asociat cu efectul de blur care este vazut in afara zonei de focalizare a unei imagini (de fundal sau prim-plan al unui subiect sau scena de focalizare).

Acest lucru este util atunci cand doriti ca subiectul principal al  fotografiei sa se afle in prim plan fara sa existe o alta distragere venita din partea unor elemente suplimentare. Concentrarea asupra tintei principale excluzand orice altceva din rama si implicit din focus (daca nu utilizati o deschidere foarte ingusta, desigur, in cazul in care totul in imagine ar arata clar) este principala caracteristica a bokeh-ului.

Termenul bokeh in fotografie a devenit mai cunoscut si cautat incepand cu sfarsitul anilor 1990. Bokeh-ul in realitate, se extinde pentru a cuprinde fiecare imagine cu o profunzime superficiala a campului, care duce la ascutirea obiectivului sau punctul de interes vizat (altfel cunoscut ca punct focal al cadrului), si eliminat total chiar din focalizare.
Fotografia creativa implica de multe ori folosirea unei varietati de tehnici pentru a adauga efecte dramatice care sa atraga atentia. O astfel de tehnica este mentionata ca bokeh. Bokeh-ul mai este cunoscut si ca tehnica de a adauga intentionat zone „vagi” intr-o fotografie. Aceasta tehnica nu ar trebui sa fie confundata cu fotografii, care sunt create in afara focalizarii din cauza setarilor prost echilibrate. Crearea unui bokeh necesita chibzuire si posedarea unui bun echilibru. Odata ce aceasta tehnica se intelege, este destul de usor de a o recrea si totodata aduaga un plus de originalitate fotografiilor.

Tehnicile descrise pentru a reusi o poza care poseda un efect Bokeh sunt mult ajutate de aparatele de noua generatie, cele digitale cu un singur obiectiv reflex (DSLR). Cu toate acestea, fotografii care stapanesc echipamente de generatie mai veche vor avea parte de putina dificultate in obtinerea unor rezultate similare cu un set de camera mai noua in tot ceea ce priveste modul creativ. Deoarece tehnicile folosite pentru a crea un efect bokeh presupun utilizarea unei deschideri largi si un nivel ridicat de zoom, este nevoie de un echilibru de mare precizie pentru a crea efectul bokeh. Se recomandă ca un trepied, monopied, sau alte tehnici de stabilizare sa fie folosite pentru a putea obtine un instantaneu curat.

Inainte de a sari in ajustarea setarilor camerei, este indicat sa va ganditi de doua ori inainte pentru a nu strica intreg procedeul implicat. Fotografiile bokeh sunt cele mai utilizate pentru fotografiile restranse in cadrul carora un fond detaliat nu este de dorit. Cu toate acestea, pentru a fi eficiente, veti avea nevoie ca elemente de fond sa fie prezente, cum ar fi frunze, lumini, sau alte texturi abstracte. Aceasta tehnica nu ar trebui sa fie utilizata in cazul in care se asteapta ca elementele din fundal sa fie in centrul atentiei, cum ar fi oameni, structuri, sau alte caracteristici distincte. Prin aplicarea tehnicii de bokeh in care caracteristicile de fond se disting, privitorul se va concentra mai mult pe zona de focalizare a elementelor decat pe subiectul in sine, ceea ce va crea o fotografie care pare a fi slab concentrata din punct de vedere creativ.

Aruncati o privire prin inventarul obiectivului avut si alegeti un teleobiectiv mediu care este capabil sa se concentreze pe un subiect aflat intr-un interval relativ apropiat. Un teleobiectiv este conceput pentru a converge lumina in interiorul corpului obiectiv destul de aproape de senzor. In cazul in care subiectul este destul de aproape, atunci adancimea de camp este destul de superficiala.
Bokeh-ul este direct afectat de aberatia obiectivului si deschiderea diafragmei. Aberatia obiectivului este reprezentata de acele mici imperfectiuni optice prezente in fiecare obiectiv de productie care cauzeaza lipsa reprezentarii liniilor si formelor intr-un cadru. Asadar se va acorda o atentie deosebita acestora pentru un cadru reusit.