Intr-o era supra- si hiper-tehnologizata fotografiile realizate cu ajutorul procesarii chimice par desuete. Da, intr-adevar, astfel de tehnici sunt depasite si demult pierdute. Iar aceasta pierdere, fara a fi paseist, este foarte mare pentru formarea unui fotograf sau deprinderea unui proaspat aspirant cu „fineturile” artei. Soft-urile specializate sunt mult mai usor de folosit decat acele dotari minime – camera obscura, ustensile specifice precum si substantele chimice recomandate – necesare pentru realizarea fotografiilor. Insa marea pierdere a zilei de azi nu consta doar in pierderea unor facilitati tehnice – din punctul acesta de vedere epoca moderna, epoca fotografiei digitale, este chiar un castig – ci, mai degraba, pierderile sunt de ordin emotional.

In epoca predigitala, care a durat aproximativ o suta de ani, pentru a cunoaste minimul necesar realizarii unei fotografii, pentru a te obisnui cu tot arsenalul de scule si dispozitive dar si pentru a putea sa afirmi ca esti cu adevarat fotograf aveai nevoie de un maestru, de un mentor. Putini au fost cei care au deprins tehnicile, si chiar le-au adus imbunatatiri semnificative, singuri, fara nici o indrumare din afara. Majoritatea insa si-au cautat un indrumator si multi l-au gasit pe cel mai bun pentru ei. Astfel, arta de a face o fotografie deosebita, picmentata poate cu unele valente artistice, a trecut din generatie in generatie. Emotia momentului sau tensiunea vibranta a unui cadru au putut delecta si privitorii altor ani. Un peisaj unic care isi schimba luminozitatea de la un minut la altul, portretul expresiv al unei fiinte sau incarcatura plina de trimiteri emotionale felurite a unui mesaj urban au facut istorie.

Astazi, prezenta unui maestru nu mai este chiar atat de necesara. Aparatele de fotografiat digitale, programele mai mult sau mai putin complexe de procesare a imaginilor surprinse sunt aproape de ajuns. Dar si intr-o astfel de conjunctura, favorabila din aproape toate punctele de vedere, necesitatea fiorului uman este mai mult decat necesara. Fara acea mana, uneori nervoasa si tremuratoare alteori calma si rece ca un iceberg, care sa apese pe declansator, fotografia pe care o cunoastem va disparea. O stapanire corecta a acestor noi oportunitati este esentiala. Cunoasterea aprofundata a tuturor celor ce pot face noile soft-uri de imagini necesita mult timp de studiu si multa practica. Chiar daca programele respective au atasate adevarate manuale de utilizare, chiar daca pe internet se gaseste o impresionanta colectie de materiale ajutatoare, colaborarea practica dintre un bun cunoscator al acelei tehnici si cel care doreste sa se initieze in tainele ei ia locul traditionalului act de mentorat. O sansa in plus pentru exersarea deprinderilor si abilitatilor este reprezentata de workshop-urile organizate de „numele” din breasla. Situatiile prielnice pentru dezvoltare in acest domeniu sunt foarte multe. O problema pentru unii ar consta in posibilitatile reale de acces la acestea.

Daca totul este atat de facil, daca toate sunt atat de usor se procurat de ce nu sunt mai multi fotografi? Raspunsul este simplu si unul singur. Pentru ca pentru a te putea numi fotograf in adevaratul sens al cuvantului ai nevoie de, macar, un dram de talent. Ai nevoie de o oarecare inclinatie artistica, ai nevoie, poate, de viziunea comprehensiva a unui regizor sau de viziune estetica a unui pictor. Acest aspect al tabloului unui fotograf este cel mai greu de stapanit. Chiar daca subiectul este foarte ofertant, a ramane doar la calitatile acestuia limiteaza mult titulatura de fotograf. O incadrare adecvata a acestuia prin folosirea diverselor tehnici – volumetrice, compozitionale sau coloristice, cateva din multitudinea acestor tehnici date aici cu titlul de exemplu -, a jocului de lumini si umbre contribuie semnificativ la realizarea unei amprente personale asupra „filmului” digital.

Inceputul in arta si tehnica fotografica poate fi comparat cu alte inceputuri. Am ales asemanarea cu drumul chinezesc tocmai pentru tenacitatea, abnegatia dar si pasiunea de a-l parcurge pana la capat. Sinuos, cu multe meandre inselatoare – mai ales cele care viseaza orgoliul si automultumirea -, dar plin de invataminte dupa ce a fost parcurs, drumul spre consacrare ca artist fotograf nu este deloc usor. Dar este frumos!