Mai verific o data bagajul: borseta cu accesorii si produse pentru toaleta intima, doua prosoape, cateva randuri de haine, minimalista trusa medicala, o mini trusa de urgente – ac de cusut, doua papiote, cativa nasturi -, o harta desi mai am „cateva” si in telefon, actele personale, aparatul de fotografiat, notebook, stick, telefon, incarcatoarele aferente si, bineinteles, o pereche de adidasi de rezerva. As fi putut sa iau mai multe insa m-am rezumat doar la un rucsac destul de incapator, o borseta si o geanta de umar. In plus mai am si cardul bancar.

In scurt timp, cu sau fara „vant din pupa”, am plecat. Nu departe! Doar putin prin Europa sau prin Asia, de-a latul sau de-a lungul Australiei, prin pesterile din Bihor sau poate intr-una din insulele Polineziei. Pe jos sau cu orice mijloc de transport, mai putin avionul, mi-am propus sa descopar placerea mersului agale, sa-mi ofer mai mult de doua, trei zile pentru a cunoaste o locatie interesanta, sa colind dupa bunul meu plac si nu pe unde ca poarta ghizii turistici, sa fotografiez tot ce mi se pare a fi demn de fotografiat si, nu in ultimul rand, sa scriu „la cald” despre ce mi se intampla la un moment dat. Pentru ca, la urma-urmei, cam asta ar fi definitia globetrotter-ului, o definitie extinsa si actualizata.

Continue reading →